Manifest de unire

22.00 lei

Grigore Vieru a fost asasinat.

Puţină lume cunoaşte că asasinii lui morali l-au înjurat ca la gura cortului, l-au târât ca pe un fur prin sălile de judecată, că de multe ori – fire sensibilă – poetul citea plângând nedreptăţile la care era supus aproape zilnic de presa roş–oranj care, solidară şi aici, lovea în duet, fără milă, în poet.

Atacurile s-au înteţit în ultimii ani, odată cu instalarea comuniştilor şi a aliaţilor lor ppcd–işti la putere.

La înmormântare, guvernarea comunistă, cea care a încurajat tacit campania neomenească declanşată contra poetului, a venit toată să-l petreacă.

L-am văzut pe Marian Lupu plângând. I-am văzut şi pe alţii.

Poetul nu le-a plăcut niciodată cât a fost viu, dar lor le-a făcut o deosebită plăcere să-l înmormânteze.

S-au dus la cimitir nu ca să-l bocească, ci întru a se convinge încă o dată că Vieru nu se va mai întoarce ca să le zică: „Lăsaţi-ne Limba Română în pace! Nu vă atingeţi de Istoria Românilor!”, că peste pieptul lui care nu mai respiră a fost turnată o placă groasă de beton.

Categorie: